povestiri Dincolo de realitate Terra12c

1

 

Nava se strecura cu rapiditate printre ramurile groase şi destul de dese ale copacilor uriaşi ce formau pădurea tropicală a celei de-a doua planete a sistemului Sipoore. Singurul pilot din carligă rămas în viaţă încerca din răsputeri să evite coliziunea cu benzile cenuşii de lemn ce-i fulgerau prin faţa ochilor şi trunchiurile de-a dreptul monstruoase ale copacilor, o singură asemenea lovitură ar fi distrus în întregime nava şi încărcătura acesteia omorîndu-l atît pe el cît şi pe pasagerii din cală. Pînă acum putea spune că reuşise să menţină nava într-o singură bucată, aproape neatinsă, dacă nu lua în considerare crengile din jur care se frecau de învelişul şi aşa destul de avariat al navei. Simţea sunetele ascuţite de metal zgîriat şi mototolit de parcă crengile l-ar fi frecat prin cutia craniană direct pe creier, nu din cauză că nu le putea suporta dar ajunsese să se ataşeze de navă şi îi părea rău să o vadă – sau să o audă în acest caz – distrusă.

- Sfinte Dumnezeule! exclamă el văzînd prin geamul crăpat al carligii întunecimea verde a tufişurilor.

Aproape îngheţă în momentul în care îşi dădu seama că dacă se vedeau tufişurile atunci nici pămîntul din care tîşneau spre cer nu era prea departe iar nava se îndrepta direct spre acesta aproape perpendicular pe nivelul solului. Trebuia să o redreseze acum, înainte de a fi prea tîrziu, dar mai întîi... Mai întîi trebuie să găsesc suficient spaţiu liber pentru a o întoarce nava. Noi sunete de metal zgîriat şi de rupturi se auziră de peste tot, din şi de dincolo de carligă.

- Atenţie! strigă pilotul în microfonul de lîngă el. Pregătiţi-vă de impact, ne prăbuşim!

Undeva în spatele lui, în cală, printre uriaşele baloturi care ocupau cea mai mare parte a spaţiului atunci cînd nu zburau în toate părţile se strecurau 4 siluete umanoide căutînd un loc mai sigur decît cele în care fuseser pînă atunci. Una dintre aceste siluete, o femeie, tresări auzind vocea cavernoasă a pilotului în difuzor şi grăbi pasul ajungîndu-l din urmă pe cel din faţa ei. Acesta era mult mai înalt ca un om, lucru care se datora atît faptului că purta pe umerii largi corpul inconştient al unei fiinţe umane cît şi originii sale neumane. Era ceea ce oamenii din trecut ar fi numit un extraterestru iar cei de acum o creatură inteligentă din sistemul Ktirama, un Ktiro care răspundea la numele de Ramtox. Cînd femeia îl ajunse din urmă îl atinse pe cot iar el puse jos straniul bagaj cu o grijă deosebită, nespecifică unei fiinţe de o asemenea statură şi configuraţie fizică şi mai ales unui asemenea moment. Rezemă rănitul de cel mai apropiat balot ancorat cu cabluri şi îl legară cu rapiditate de cablurile care fixau încărcătura de podea.

Femeia se îndreptă şi le strigă ceva oamenilor din faţa ei care acum o priveau încercînd în acelaşi timp să se ţină pe picioare în nava înclinată care tremura de parcă era gata să se dezmembreze în orice moment. Zgomotele care însoţeau aceste tremurături îi înconjurau din toate părţile făcîndu-le viaţa imposibilă, iar femeia îşi jură că dacă avea să scape cu viaţă aici va avea să-şi ia o pauză. Toată chestia în care intrase începuse să o obosească mai mult decît îşi putea permite.

- Ne vom prăbuşi! strigă ea din nou de data aceasta mai tare încercînd să se facă auzită. Ţineţi-vă bine de ceva!

Se feri în ultimul moment de unul dintre nenumărate obiecte care începură din nou să zboare de capul lor prin încăpere în momentul în care nava se redresă la un unghi mai normal pentru ei. Îşi pierdu pentru un moment echilibrul dar Ramtox o sprijini. Inutil însă, în secunda următoare nava se frecă de trunchiul gros al unui copac şi se răsturnă peste cap. Compensatoarele inerţiale şi gravitaţionale au început să dea rateuri de la intrarea în atmosferă, acum însă şi-au încetat complet activitatea şi pasagerii au fost aruncaţi în toate părţile, chiar şi Ramtox care, cu statura sa imensă, părea de neclintit.

Nava mai avansă cîţiva zeci de metri printre tufişurile dese şi copacii imenşi pînă se înfipse în solul moale, cînd în cele din urmă se opri în urma ei era o dîră lungă de pămînt negru plin bucăţi de lemn şi frunze rupte din tufişurile alăturate, bucăţi de metal smulse din blindajul foate rezistent al navei.

Restul povestirii este aici:

povestiri Dincolo de realitate Terra12c /Dan-Marius.ro - felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Posted via Dan-Marius.ro 1   Nava se strecura cu rapiditate printre ramurile groase şi destul de dese ale copacilor uriaşi ce formau pădurea tropicală a celei de-a doua planete a sistemului Sipoore. Singurul pilot din carligă rămas în viaţă încerca din răsputeri să evite coliziunea cu benzile cenuşii de lemn ce-i fulgerau p ... from danmariuss's Space

1   Nava se strecura cu rapiditate printre ramurile groase şi destul de dese ale copacilor uriaşi ce formau pădurea tropicală a celei de-a doua planete a sistemului Sipoore. Singurul pilot din carligă rămas în viaţă încerca din răsputeri să evite coliziunea cu benzile cenuşii de lemn ce-i fulgerau p ...