Comandantul suprem al Armatei frontului de vest se aplecă peste corpul robotului umanoid prăbuşit printre grămezile de moloz a ceea ce fusese odinioară o casă.
- Aici mai este încă unul, le strigă el celor care erau în spatele lui.
Orăşelul la marginea căruia se aflau fusese distrus într-o incursiune a armatelor inamice, în scurta bătălie ce a urmat ambele armate au pierdut suficienţi roboţi pentru a declara un scurt armistiţiu care să le îngăduie să îşi refacă forţele.
În timp ce „gunoierii” se apropiau pentru a ridica corpul robotului şi a-l pune în transportorul deja aproape plin cu rămăşiţe de roboţi distruşi de armele inamice, comandantul se aplecă asupra corpului începînd să bage înapoi la loc firele şi bucăţile smulse din corp, îndepărtă cîteva bucăţi de plastic inteligent ce acoperise odinioară corpul metalic pentru a-i da aspect uman. „Odinioară a fost un robot menajer”. Ştia că din punct de vedere a recuperării robotului ceea ce făcea era inutil de vreme ce acesta nucleul acestuia – reţeaua neuronală şi foarte probabil şi sursa de alimentare – era deja distrus, dar simţul său estetic îi spunea să o facă. Mai ales că rămăşiţele erau mai uşor de transportat adunate la un loc decît împrăştiate peste tot. Spre marea lui surpriză, în acel moment corpul avariat al robotului tresări străbătut de un fior puternic, iar omul îşi dădu repede seama că bateria ce pînă mai devreme pusese în mişcare corpul metalic încă mai nu era epuizată complet.
- Unitatea aceasta încă mai funcţionează, strigă comandantul iar „gunoierii” se opriră în spatele lui şi îl înconjurară aşteptînd.
Aşteptau ca robotul să moară sau alte instrucţiuni ale comandantului. Un al doilea om se strecură printre corpurile lor metalice făcîndu-şi loc cu coatele şi ajunse în primul rînd, se aplecă deasupra rămăşiţelor metalice şi îndreptă spre ele un aparat ciudat cu o antenă în vîrf.
- Unitatea centrală este parţial distrusă, dar bateria funcţionează, începu el să spună ce voce tare ceea ce îi arăta aparatul. Corpul este distrus în proporţie de 67% dar poate fi reparat, în schimb unitatea centrală nu va mai putea fi recuperată. Este o chestiune de minute pînă va fi distrusă de suprasarcină. Recomand dezactivarea imediată şi trimiterea rămăşiţelor echipei de reciclare.
Robotul deschise încetişor ochii privindu-i pe cei doi oameni erau aplecaţi deasupra lui cu atenţie. După o perioadă parcă foarte lungă de timp reuşi cu greu să zîmbească.
- Dom... nule com...mandant M...Murdock, reuşi el să articuleze în cele din urmă.
Centrul vorbirii fusese afectat de explozie, acum putea să vorbească doar cu mare greutate iar vocea îi era foarte schimbată faţă de cea pe care ar fi să o aibă. Era o voce robotică, metalizată, deosebită de vocile roboţilor din generaţia din care acest robotul făcea parte. În condiţii normale ar fi trebuit să vorbească la fel ca şi un om.
- În cele din urmă am reuşit, continua robotul să articuleze cu greutate. Procesul de căutare a luat sfîrşit... Ştiu unde au plecat oamenii pe care îi căutaţi. Eroare, sistem deranjat, spuse el începînd să ruleze automat programele de autodiagnosticare pe care fiecare unitate le avea încorporate în sistem.
După ce au tresărit la primele cuvinte ale robotului avariat, cei doi oameni aplecaţi deasupra lui încercau să-l facă să spună mai multe. Cel care se apropiase atras de strigătul comandantului a scos un fir cu o mufă la capăt din aparatul pe care-l purta agăţat de centură şi a ataşat-o într-un punct de pe craniul robotului doborît, apoi pe ecranul acesteia au început să ruleze noi cifre şi litere care unui observator exterior nu i-ar fi spus nimic, dar erau perfect inteligibile celui care îi avea aparatul.
- Îmi pare rău domnule, dar nu-l pot salva, spuse acesta. Distrugerile sînt prea mari.
- Atunci transferă toate datele pe care le poţi transfera pe cipul aparatului. Le vom lua de acolo mai tîrziu.
Omul apăsă pe un buton iar datele începură să danseze din nou pe ecranul. În cele din urmă straniul dans se opri iar corpul robotului parţial distrus se linişti cu un fel de oftat metalic. Comandantul se îndreptă la verticală şi se adresă „gunoierilor” de lîngă el fără a înceta să se uite la corpul robotului şi la cel de-al doilea om aplecat deasupra acestuia:
- Acest corp devine prioritate maximă. Cînd vă veţi întoarce la bază, primul lucru pe care îl veţi face va fi să-l duceţi la laboratorul meu personal, vreau să le transmiteţi celor de acolo că trebuie să-l analizeze în întregime şi să încerce să reconstituie traseul pe care l-a parcurs acest robot în ultimele 15 luni. Cu celelalte corpuri faceţi ce trebuie să faceţi în mod obişnuit.
Cel de-al doilea om se ridică la rîndul lui şi se întoarse spre Murdock.
- Voi analiza aceste date, spuse el arătîndu-i aparatul, şi vă voi aduce rezultatele cît mai curînd posibil.
- Bine, mă vei găsi în cortul meu.
Comandantul se întoarse pe călcîie şi se îndepărtă de mulţimea de roboţi care se înghesuiau în locul în care fusese cu doar cîteva clipe mai devreme. Trecu de transportorul aproape plin cu alte cadavre şi se luă după urmele lăsate de acesta pentru a se întoarce în tabără. Ar fi putut să o ia pe drumul cel mai scurt, dar avea nevoie de timp pentru a-şi pune ordine în gînduri. În timp ce lăsa clădirile orăşelului în spatele lui începu să se gîndească la ceea ce îl preocupa ce mai mult: războiul ultimilor ani.
Situaţia războiului nu era prea bună, cîştigau teren doar pentru a-l pierdea la puţin timp după aceea, pierdea tot mai mulţi roboţi de luptă sau androizi de strategie pentru un teritoriu puţin important din punct de vedere strategic, iar rezervele de energie erau pe sfîrşite. Singurul lucru care ar reuşi să pună capăt luptelor, măcar pentru o vreme, ar fi să găsească vreo urmă a oamenilor pe care îi căutau de atît amar de timp.
- Oamenii..., murmură el cu un gust amar în gură.
Gîndurile lui despre oameni erau contradictorii şi aproape confuze. Îi considera pe de o parte demni de dispreţ datorită acţiunilor ce avuseseră repercursiuni majore şi negative în trecutul lor istoric sau personal, dar pe de altă parte îi considera ca nişte personaje de neînţeles dintr-un trecut aproape imemorial pentru el. Nu cunoscuse nici un om, dar avea suficiente cunoştinţe despre ei pentru a trage cele mai contradictorii concluzii referitor la purtarea lor.
Posted via Dan-Marius.ro Comandantul suprem al Armatei frontului de vest se aplecă peste corpul robotului umanoid prăbuşit printre grămezile de moloz a ceea ce fusese odinioară o casă. - Aici mai este încă unul, le strigă el celor care erau în spatele lui. Orăşelul la marginea căruia se aflau fusese distrus într-o incursiun ... from danmariuss's Space
Comandantul suprem al Armatei frontului de vest se aplecă peste corpul robotului umanoid prăbuşit printre grămezile de moloz a ceea ce fusese odinioară o casă. - Aici mai este încă unul, le strigă el celor care erau în spatele lui. Orăşelul la marginea căruia se aflau fusese distrus într-o incursiun ...
